miercuri, 19 august 2009

Naștere naturală vs cezariană


*11*

Brindusa a fost de ani buni hotarita sa nasca natural. Bineinteles ca am discutat despre optiuni, de ce asa si nu altfel, insa de departe prima optiune a fost mereu nasterea naturala fata de cezariana. Mai ales dupa ce a vazut ce inseamna cezariana la cumnatele ei.

Discutii pe tema asta sint multe, si sint cel putin atitea pareri citi oameni de aceea cred ca este un lucru foarte important despre care oamenii ar trebui sa se documenteze din cit mai multe surse si la final sa ia o decizie care sa fie a lor, din convingere ca asa e cel mai bine pentru copil, mama si familie in general. 

Noi am pornit de la ideea ca nasterea naturala e, ei bine... naturala. Corpul femeii a fost proiectat sa nasca natural. Si tot procesul care se intimpla la nastere si imediat dupa a fost gindit cu un scop, nu e la intimplare ce se petrece acolo, si orice interventie in acest proces are consecinte. 

Din aceste motive am ales sa vedem in ce fel trebuie sa ne pregatim pentru o nastere naturala cit mai usoara. Pentru ca, da, te poti pregati pentru asa ceva, si e chiar recomandat sa o faci. Trupul se antreneaza. Acolo sint in mare parte multe grupe de muschi angrenate in acest proces al nasterii, iar muschii se antreneaza.  Dar, poate cel mai mult trebuie sa te antrenezi psihic pentru nastere naturala, si pentru tot ce urmeaza, pentru ca e adevarat ce se spune: viata nu va mai fi niciodata la fel. 


Brindusa a mers pe metoda Bradley care  a fost probata de doua ori cu succes de o prietena buna. Cartea este foarte faina, cu sectiune pentru coach (care este sugerat sa fie sotul) la fiecare capitol, si gasesti acolo toate exercitiile pe care trebuie sa le faci si mai mult decit atit. La noi, in Romania, metoda Lamaze cred ca e cea mai cunoscuta, sau recomandata de catre medici, si, asa ca o diferenta majora intre ele, Lamaze pune accent mai mult pe ideea de a fi relaxata in timpul travaliului. 

Oricum, dupa ce ai luat hotarirea de a naste natural, cu siguranta gasesti documentatie si ajutor in acest sens. Noi avem o prietena buna, Amanda Perkins, care este si moasa lui Adan, si ea militeaza foarte puternic pentru nastere naturala si stie multe in privinta asta. 

Pentu mine insa e un pic revoltator cit de usor aleg femeile cezariana fara sa dea nici o sansa ideii de nastere naturala. Da, stiu, nu sint femeie, ce stiu eu prin ce trece o femeie, nu eu simt durerea, mi-e usor mie sa vorbesc... etc... cunosc replicile. Intr-adevar, nu stiu cum e sa nasti, dar punind lucrurile in balanta, la cezariana imi da mereu cu minus.

Sa ne intelegem, sint absolut convis ca este foarte buna atunci cind situatia medicala o cere, cind este pusa in pericol viata copilului si/sau a mamei si cezariana, sau orice alta interventie a medicului este necesara pentru a salva vieti. Sau sint cazuri in care poate virsta mamei, sau o problema medicala pe care o are nu i-ar permite sa nasca natural. Nu dau cu piciorul la stiinta medicala si recunosc faptul ca gratie cezarienelor si a tot ce inseamna medicina moderna nu mai mor pe capete mame si copii la nastere, si sint salvati copii care altfel n-ar avea nici o sansa.

Dar de aici si pina la a opta pentru cezariana doar ca nu vreau sa ma chinui, nu vreau sa simt durerea, vreau eu sa se nasca copilul intr-o zi anume, adica vreau sa controlez totul, sau mi se pare mai safe asa pentru ca am auzit ca la nastere pot aparea tot felul de complicatii... sau alte motive ce tot aud vorbind cu parinti sau viitori parinti, ei bine, toate astea ma revolta.

Si ce ma revolta si mai tare sint medicii care imping mamicile spre cezariana, din cu totul si cu totul alte motive decit cele medicale. Lesne de inteles. O cezariana e peste 1000 RON, in orice spital. Ma revolta ca parintii nu se documenteaza si nu merg la medic in cunostinta de cauza iar multi, foarte multi medici abuzeaza si profita de pozitia pe care o au si de nestiinta oamenilor. 

Am impresia ca cezariana e la moda si e the easy way out pentru toata lumea. Mama nu se chinuie cu travaliul, doctorul nu sta dupa fundul pacientei, sa il trezeasca la 3 noaptea ca i s-a rupt apa, si tot asa... Asa ca “mai bine veniti dvs weekendul asta la un control ca am ceva timp liber”, adica, a se citi “veniti dvs weekendul asta la o cezariana, ca sa nu ne mai lungim asa aiurea cu sarcina asta, ca saptamina viitoare cine stie ce mai intervine.” Lucrurile astea ma revolta. 

Iar la mama problema se pune la modul: "De ce sa ma doara cind poate sa nu ma doara?" Insa ce faci dupa? Ramii cu o taietura pe burta, care doare si doare rau. Abea te tirii, ca dupa operatie, nah... nu iti poti tine in brate copilul, laptele nu vine asa cum ar trebui sa vina pentru ca organismul tau "nu stie" sa dea semnalul, pentru ca procesul de sarcina-nastere a fost intrerupt artificial print-o interventie chirurgicala. Ai neaparat nevoie de cineva care sa te ajute cu copilul pentru ca tu ca mama nu te descurci singura, cel putin citeva saptamini. Apoi, in Romania cel putin, la a doua sarcina ti se va spune ca nu mai poti naste natural din moment ce ai facut deja o cezariana. Deci, daca iti vine mintea la cap si vrei sa nasti natural, nu mai poti. Repet, asta in Romania. 

Ideea e ca, puse in balanta, urmarile cezarienei sint mult mai grave, mai ample si pe termen mult mai lung decit durerea pe care o simti in travaliu si la o nastere normala. Si, cel putin femeile pe care le-am intrebat eu, nu mai tin minte durerea de la nastere. Stiu ca le-a durut, ca a fost greu, dar nu este ca durerea aia de masea de exemplu pe care parca o simti in creier cind vorbesti despre ea. Iar trupul va avea grija de el si toate procesele care trebuie sa se intimple pentru ca tu ca mama sa iti poti ingriji copilul din prima clipa se vor intimpla. Dupa o nastere normala la doar citeva ore esti in picioare si gata sa te  bucuri de copilul tau si nici nu-ti mai pasa prin ce tocmai ai trecut pentru ca tii in brate rezultatul "muncii" tale.  

Dar "principiul" asta pe care eu il numesc "the easy way out" il regasesc in mult mai multe aspecte care tin de cresterea copilului si voi mai scrie despre asta. In final el se rezuma la a alege intre ce e comod pentru mama sau bine pentru copil. Aceste notiuni sint puse mereu in balanta, sub diverse forme si in varii situatii. 

Organismul e facut sa nasca natural, si sa isi revina natural la forma si functiile anterioare.

*5*

Noi am avut o relatie foarte frumoasa cu medicul. I-am spus de la bun inceput ca vrem nastere naturala, fara epidurala si chiar si fara epiziotomie si nu am avut nici o problema in privinta asta. Cred ca si medicii raspund si colaboreaza altfel cu oameni care sint interesati de problema si de ce se intimpla cu ei si copilul lor. Cel putin medicul nostru asa este. 

miercuri, 12 august 2009

Despre car-seat și centura de siguranță



Cunosc pe cineva care a iesit prin parbriz intr-un accident de circulatie. Bineinteles ca nu purta centura de siguranta. Doctorii au spus ca e o minune ca a supravietuit, insa urmele accidentului inca sint vizibile in trupul lui. De atunci centura de siguranta pentru mine e sfinta. 

Vorbesc cu prieteni si ma uit in alte masini pe strada si sincer ma cam ingrozesc de ce vad si aud. Copii care sint pusi in car-seat dar nu sint si legati cu centura, adica e ca respectivul pe care il cunosc care statea pe scaun dar nu avea centura. Apoi mai grav, copii care nici macar nu sint pusi in car-seat pentru ca e cineva care "are grija de ei" si ii tine in brate. Smart! Weekendul asta am vazut-o pe cea mai tare dintre toate. O femeie tinea in brate un copil de citeva luni pe scaunul din fata al masinii. O masina noua, moderna, cu dublu airbag... Era suficient sa puna o frina un pic mai tirziu si sa il loveasca usor pe cel din fata si airbag-ul i-ar fi zdrobit copilul. 
"Eh, n-are ce sa i se intimple ca mergem incet."
"Asa, la drumuri scurte, nu il mai legam cu centura..."
"Las' ca il tin io asa, ca se incinge in carseat-ul ala... am io grija daca e ceva..."

Sa va spun ceva. In caz ca nu ati avut pina acum nici un accident de masina si nu stiti cum e... De cele mai multe ori, doar daca esti soferul masinii iti poti da seama ce se va intimpla si asta cu o fractiune de secunda inainte. N-ai timp nici sa gindesti. Daca esti pasager, totul e o surpriza uriasa. Corpul si mintea ta nu sint pregatite pentru impact si esti ca o cirpa. N-ai nici un control asupra ta sau a ceva din jur. Dupa, daca esti teafar, te intrebi cum ai ajuns in pozitia aia, sau in ce te-oi fi lovit la cap, la mina... nici nu se pune problema sa mai ai timp sa iti protejezi copilul sau altceva. Iar impactul, chiar si la viteze mici, este resimtit mult mai puternic decit credeti. 

Orice copil care nu e asigurat in centura va zbura necontrolat prin masina la cel mai mic impact. Indiferent daca e din spate, fata sau lateral. 




Si nici nu trebuie sa fii sofer prost ca sa ai accidente. Sint suficienti prosti pe strazi care pot intra in tine chiar si atunci cind mergi total regulamentar. 
Mi se pare o mare nesabuinta din partea parintilor sa isi duca copii asa in masina. Asa ca folositi cu incredere carseat-ul cu centura lui de siguranta, ca de-asta o are, ca sa fie folosita. Cititi cu mare atentie instructiunile si instalati scaunul corect in masina. Aveti grija sa inchideti airbag-ul de la pasager daca tineti neaparat sa puneti carseat-ul pe scaunul din fata. Sint citiva pasi care trebuie urmati corect. 
Dar nu cred ca e prea mult pentru viata copilului vostru!

Nu ca as vrea sa sperii pe cineva, dar... watch and learn...




marți, 4 august 2009

Ce faci cu pisica după naștere?

DSC_3142

In mod normal, e bine ca inainte sa se nasca copilul, sa ai deja pregatita camera lui, cu lucrurile, mobila si toate cele si incet incet sa iti inveti pisica ce-i cu locul ala nou care ii este interzis. In mod normal. La noi nu a fost un mod normal, pentru ca noi am ajuns sa ne mutam (si sa petrecem prima noapte) in casa in care urma sa stam exact cu o zi inainte de nastere. Acest episod il voi trata separat. 

Asa ca pentru Pepsi noutatile s-au tinut lant. S-a mutat in casa noua, ceea ce nu-i neaparat o tranzitie usoara pentru o pisica, si pe linga asta a mai aparut si un omulet care ocupa lejer primele trei locuri pe lista noastra de interes si prioritati. Si de-o data se trezeste pisica intr-o casa straina cu niste stapini care n-o mai baga in seama, cu camere de unde este data afara in suturi, si tot felul de reguli noi. 

Aici insa trebuie sa-i dau Brindusei ce-i al ei. S-a ocupat de Pepsi si de educatia lui de cind a fost mic iar rezultatele au fost impresionante si foarte apreciate. Asta a implicat si ceva bataie, si poate d-asta acuma el e mai atasat de mine decit de ea. Dar faptul ca este o pisica cu  care te poti "intelege" si care "pricepe" ne-a ajutat sa facem tranzitia destul de usoara zic eu. A inteles rapid ca nu are ce sa caute in camera lui Adan si ca nu e locul lui ala. Ii mai permitem sa intre acolo si sa mai stea pe podea cit timp sintem si noi acolo. Asa a fost crescut: vine si sta unde stam si noi. Cind nu il lasam in camera sta pe hol, in prag. L-am lasat sa miroasa car-seat-ul, si alte obiecte ale lui Adan si i-a fost retezata din start orice tentativa de a se urca pe mobila de la el din camera. Mai vine citeodata sa stea pe canapea cind sint si eu acolo insa vocea Brindusei il ajunge mai repede decit apuca el sa gindeasca. 
Toti medicii sau oamenii care se ocupa de copii ne-au spus ca trebuie sa evitam orice contact direct intre Pepsi si Adan pina la 6 luni si incercam in felul asta ca macar pina cind Adan va incepe sa mearga de-a busilea, sa ii pastram camera 'catfree'.

Planuim sa eliminam mocheta din casa si sa o inlocuim cu parchet cind Adan va incepe sa umble pe jos, fiind mult mai simplu sa intretii curat parchetul decit o mocheta in care intra parul de pisica. Dupa aceea vom face asa incit Adan sa se adapteze la mediul nostru de viata care il include si pe Pepsi iar viata pentru cei doi "copii" sa fie frumoasa si linistita. Asta va presupune educarea amindurora in diferite aspecte. Pepsi acum nu mai are voie nici in pat (unde obisnuia sa vina dimineata si sa doarma pe spatele meu), si de principiu in nici un loc unde poate ajunge copilul. In timp vom vedea exact ce alte masuri va mai trebui sa luam si ce va presupune educatia lui Adan in privinta comportamentului fata de pisica, si animale in general. Sint convins ca "frica" de animale pe care o invoca multi parinti in dreptul copiilor lor a fost indusa de catre parinti si este in mare parte urmare a lipsei unei raportari corecte fata de animale. Copilul nu are de unde sa stie ca nu e cel mai bun lucru sa tragi pisica de coada sau sa o calci pe cap, daca nu il invata parintii lui asta. Nu va stii nici cum sa miingiie un animal asa incit sa fie o experienta placuta pentru amindoi.  

Ce va trebui sa incep din nou sa fac e sa ma ingrijesc mult mai bine de Pepsi. De cind a venit Adan, a fost foarte neglijat si sufera. Cerseste atentie si afectiune si e normal, iar mie imi este destul de greu sa mai imi fac timp si pentru el. Brindusa nici atit. 

P1060036
Am si citit, am auzit din multe parti si sintem convinsi ca e foarte bine pentru copil sa creasca intr-o casa cu animale de companie. Se dezvolta emotional si social mai bine si mai sanatos decit fara. Noi planuim sa mai avem si copii si cind ne vom muta la casa (Oh, hear us LORD!!!) vrem sa ne luam si un ciine. Bineinteles ca ne va face viata un pic mai dificila, dar hey, what are we there for? 

luni, 3 august 2009

Pisica si sarcina - Fabulă

P111208_22.53[01]
Tot felul de zvonuri, idei si reactii poti afla cind ai pisica si astepti un copil.
"Cum?!! Mai tineti pisica?"
"Va imbolnaveste copilul!"
"N-are domne' ce sa caute o pisica intr-o casa cu copii mici..."
"Ori copilul, ori pisica..." si lista ar putea continua. Iar astfel de reactii au venit si, in general, vin de la toti oamenii din jurul tau, adica de la parinti sau prieteni pina la medici in care, altfel, ai foarte mare incredere. Si asta e un motiv foarte intemeiat pentru care cel mai bun lucru pe care il poti face intr-o astfel de situatie e sa te pui pe studiat problema, sa-ti formezi o opinie proprie and stick to it. No matter what!
Prima schimbare a fost buna pentru Brindusa si rea pentru mine. De acum inainte, cel putin urmatoarele 8-9 luni doar eu voi curata nisipul (litiera) lui Pepsi (motanul nostru). O, ce veste minunata! Asta pentru ca exista riscul toxoplasmozei. Toxoplasmoza este o boala provocata de un parazit numit Toxoplasma gondii care se poate transmite la om si prin fecalele pisicilor. In sarcina este periculoasa pentru ca afecteaza fatul, putind genera malformatii destul de serioase la nivelul sistemului nervos dar si al altor organe. De asemenea, se pare ca este o cauza importanta a avorturilor spontane. 

Brindusa si-a facut primul set de analize in sarcina la 17-18 saptamini si eram intr-adevar foarte curiosi sa vedem ce iese la toxoplasma. Si IgG si IgM au iesit negativ, ceea ce insemna ca nu avea nici parazitul, dar nici imunitate (IgG), iar testul trebuia repetat la 8-12 saptamini pe durata sarcinii. Daca IgG este pozitiv inseamna ca organismul are imunitate la toxoplasma si testele nu mai trebuie repetate. Daca ambele sint pozitive, atunci exista riscul unei infectii active.

Am repetat testele la 24 de saptamini cu aceleasi rezultate. Intre timp insa au aparut alte probleme cu Pepsi. Am tot umblat amindoi lunile alea, cam din august 2008 pina in februarie 2009, pe la doctor cu el. Cind ne-am intors din concediu ii cadea parul intr-un mare hal, si am mers sa ii faca un tratament cu ceva vitamine pentru problema asta. Am rezolvat-o cu parul dar au aparut niste bubite pe piele care nu treceau cu nimic. Am zis sa-i facem niste analize de singe sa vedem ce are. Si la analize, la Facultatea de Medicina, ne-a zis ca ar avea un parazit numit haemobartonella, care se poate dovedi a fi foarte periculos. Adica Pepsi ar putea face cancer, leucemie sau alte boli d-astea foarte placute. Bineinteles ca urmatorul pas a fost sa aflam ce inseamna aceasta haemobartonella pentru om. Veterinarul a zis ca se ia dar nu se manifesta, parazitologul a zis ca nu se ia, deci clar nu se manifesta. Sincer, noi cred ca ne-am agitat mai putin in privinta asta decit toti ceilalti membrii ai familiei, care au reiterat intr-un fel sau altul, afirmatiile de mai sus:
"Sa moara pisica!!!" 
"Moarte lui Pepsi!"
"Afara cu pisica. N-are ce sa caute pisica in casa cu un bebelus!" - bineinteles, cu bune intentii fata de noi. 
P1020752
Pe linga toate astea, la o analiza de singe i-a iesit glicemia foarte mare (lui Pepsi) si asta a insemnat ca a trebuit sa mai mergem de nu stiu cite ori cu el la veterinar sa ii ia singe si sa ii masoare glicemia. Lucru care nu e deloc usor. Pepsi nu e o pisicuta. E un ditamai motanul de aproape 7 kg, mai degraba, chiar mult mai degraba agresiv decit linistit, care nu sta pur si simplu sa il intepe un medic. Eu nu am putut sa il tin niciodata (pentru ca imi era foarte mila de el cind il vedeam cum se zbate, desi medicii ne spuneau ca face asa de nervi, nu ca ar suferi vreo durere fizica), asa ca a fost mereu nevoie de doi asistenti (fara inima!!!) de la Facultate pentru a-l tine pe masa. Si suferea saracu' de el... Ni se rupea inima. Asta a fost de fapt cel mai rau lucru din toata povestea asta. Ca am suferit amindoi foarte mult pentru biata pisica. Si toti ziceau probabil ca sintem dusi cu capu'. 

Pina la urma s-a dovedit ca Pepsi nu avea nici o problema cu glicemia, ci atunci a fost o reactie la stresul la care a fost supus iar bubitele de pe piele de la care a pornit totul au trecut pur si simplu. Intre timp oricum nu-si daduse absolut nimeni seama ce sint, de la ce si de ce. Nu au mai aparut si Pepsi e acum la fel de bine, merci! ca totdeauna. Ar putea chiar face reclama la Dr. Pepper. 
IMG_0152
Deci nu a fost o sarcina fara aventuri cu pisica. Dar nici nu a avut vreo legatura sarcina cu pisica sau invers. Doar s-a nimerit sa fie amindoua in aceeasi perioada, iar noi am umblat mai mult pe la veterinari decit la ginecolog.  
Cit despre toxoplasmoza, se poate lua si din carne insuficient de bine preparata, sau prin contact cu pamint in care au ajuns fecale de pisica. De aceea gradinaritul in perioada sarcinii este nerecomndat. Noua parazitologul ne-a spus ca e mult mai probabil sa iei parazitul din carne decit de la pisica cu care stai in casa. Ar trebui ca nisipul sa nu fie schimbat timp de 3-4 saptamini pentru a deveni cu adevarat periculos, ceea ce e destul de improbabil daca esti un om normal.  
Asa ca pentru noi nici nu s-a pus problema sa renuntam la pisica pentru ca urma sa avem un copil. Il avem pe Pepsi de 4 ani si tinem mult la el. Foarte mult, si intentionam sa il avem cit o trai.

Cit despre cum e cu pisica dupa ce se naste copilul... eh, aste e o alta poveste. 
P1050776