Figuri...

Asta e joaca dinainte de somn. Ride la oricine si orice. 

Iar seara adoarme asa...

Ursuletul e mereu cu el in pat dar in pozitia asta l-am aranjat eu pentru poza...

Un pas catre viata...

...prin sectia de oncologie de la Marie Curie, din Bucuresti.

Pe culoar, alaturi de anunturi pentru personalul medical si postere cu medicamente, vezi tot felul de personaje de desene animate lipite pe pereti, menite sa le dea senzatia micutilor ca sint totusi intr-o lume de poveste. Asta daca reuseste vreunul dintre ei sa nu remarce mirosul de spital.

Pe la jumatatea culoarului, pe un fel de masuta, stau un cuptor cu microunde, un toaster si un fierbator de apa. In saloane la fel. Cuptoare cu microunde, fierbatoare de apa pentru ceai sau cafea, si bineinteles, cite un televizor. Mai mic sau mai mare. Pe paturi, sau pe noptiere, sint jucarii de plus, printese sau spidermani, si lucruri d-ale parintilor. E clar ca asta nu-i doar o sectie de spital.

Prima senzatie, vazind freamatul si agitatia de pe culoar, e ca esti intr-o gradinita, sau ceva de genul asta. Unii copii mai mici merg cu tricicleta sau se alearga. O mama si un tata fac cu rindul la carucior plimbindu-si fetita de citiva ani pentru a o linisti. Altii mai mari se joaca pe laptop sau playstation. Alti copii stau pur si simplu in pat. Unii sint prea obositi sau secatuiti de vlaga sa mai schiteze vreun gest. In ultimul salon pe stinga, la izolare, sta un baietel cu mama lui si se uita la televizor. El trebuie sa stea izolat pentru ca este foarte sensibil la orice virus sau infectie ar putea lua din aer de la ceilalti copii.




Prin saloane lumea incearca sa schiteze un zimbet cind intram si ne prezentam, insa ochii lor spun altceva. Mame si tati pe fetele carora se vede foarte clar unde ne aflam. Nu sintem nici la gradinita, nici in parc, nici in alta parte, ci in saloanele unei sectii de spital care acum le este casa.
Copiii poate nu stiu prea multe despre boala prin care trec, sau mai bine zis, boala care trece prin ei, insa parintii stiu. Simt. Iar daca pentru o secunda ai uitat, privirea copilului tau sau a colegului de salon, si lipsa parului din cap te lovesc peste fata si iti aduc aminte in modul cel mai brutal.
Sau poate o vor face tipetele unei fetite de 3-4 ani venita la tratament. Mama ei incearca sa o tina si sa o linisteasca in timp ce trei asitente, sau medici, nu stiu ce erau, incercau sa ii administreze medicamentul din seringa.
"Nu o doare chiar asa de rau, sa stiti" ma linistete o asistenta de pe culoar. "Plinge mai mult de nervi."



Probabil ca plinge doar de nervi, dar parca si putina suferinta e prea multa pentru niste copilasi. Iar eu nu reusesc sa fiu imun la plinsetele unui copil bolnav. Sper nici sa nu ajung vreodata.
In timp ce inchid usa de la oncologie in spatele meu si mai fac o ultima fotografie prin geam nu pot decit sa ii multumesc lui Dumnezeu ca Adan e sanatos, si continua sa imi para rau pentru copiii si parintii care trec prin asa ceva.


Campania pentru care am filmat se numeste Pasi catre viata si incearca sa stringa bani pentru o camera sterila de terapie intensiva, adica genul de camera in care ar fi trebuit sa stea baiatul de la izolare. Costa 20.000 de euro.

Pasi catre viata - Povestile copilariei from Emi Gheorghe on Vimeo.

Sarmale si cozonaci... am inceput diversificarea

Erau semne ca trebuie sa ii incepem diversificarea deja de vreo 2 saptamini, si anume ca a inceput sa se trezeasca noaptea si sa ceara de mincare. La inceput nu eram foarte siguri ca asta e motivul pentru care plinge, pentru ca a coincis cu plecarea noastra intr-un concediu de lafaiala la parinti la Arad, si cu prima lui raceala care l-a chinuit citeva zile si nopti. Insa foamea isi spunea cuvintul destul de clar si atunci Brindusa a stiut ca doar laptele ei nu mai e suficient. Pina acum, adica pina la 5 luni si 2 saptamini, a trait bine doar cu lapte de mama. Nimic altceva. Fara ceaiuri, apa, sucuri, etc...

Diversificarea i-o facem incepind cu cereale, nu cu sucuri, apoi introducem treptat legume, fructe, sub forma de piure, iar la sucuri ajungem mai tirziu. Am fi vrut sa incepem cu fulgi de orz sau ovaz, dar la noi nu am gasit ce am fi vrut noi, respectiv fulgi fara adaos de zahar si fara gluten. Am aflat si eu cu ocazia asta ca e bine ca pina la 6 luni, chiar 6 luni si un pic sa nu ii dai gluten pentru ca poate face intorelanta si asta se traduce in mari probleme cu stomacul. Asa ca, negasind orz, am inceput cu fulgi de orez de la Milupa.

Cind introduci cereale in dieta copilului e bine sa incepi cu o masa care iti e foarte la indemina, sau comod sa stai si sa experimentezi. Adica masa de dimineata sau prinzul. Noi am ales prinzul. Din saptamina a doua poti deja sa ii dai cereale (orez) la toate trei mesele principale, dimineata, prinz si seara. Procesul e in felul urmator: incepi amestecind o lingura de fulgi de orez cu 4-5 linguri de lapte (de mama sau formula, daca e pe formula) si incepi usor usor cu lingurita. In timp, dupa citeva zile, adaugi treptat din ce in ce mai mult orez pina ajungi la 5-6-7 linguri orez iar mincarea are o consistenta mult mai mare.

Dupa doua saptamini se pot introduce legumele. Cite una, pe rind, pentru a putea vedea cum le toreleaza si cum raspunde la fiecare in parte. Vom vedea practic cind vom ajunge acolo. Deocamdata sintem la primele ligurite de pasta de orez. Prima reactie a lui este sa dea afara ce ia din lingurita si asta nu se intimpla pentru ca nu ii place gustul ci pentru ca nu stie exact ce sa faca cu mincarea respectiva. E o textura noua pentru el. In Babywise, de unde am luat si schema de diversificare, spune ca va face asta citeva zile apoi se va obisnui sa manince si din lingurita. Vom vedea... Pina una alta, ne dam seama acum cit de groaznica trebuie sa fie hranirea la cerere. Acum Adan se trezeste cam de 3 ori pe noapte sa manince, cam la 2 ore - 2 ore jumate. Uhh... greu. Nu atit pentru mine care dorm ca un trintor, cit pentru Brindusa care e usor disperata de situatie si doarme pe ea toata ziua din cauza asta. Uitasem cum e sa te trezesti din 3 in 3 ore, pentru ca Adan doarme, sau dormea toata noaptea incepind de la 2 luni jumate.
Un mare avantaj al hranirii dupa un program stabilit de parinte nu de cheful copilului.

Deci, pazea, ca de Craciun mincam sarmale si cozonaci.

L.E. - 14/09/2009

Se pare ca nu tot ce plinge se maninca. Adica, am fost prostiti la cel mai frumos mod posibil... de propriul nostru copil, pe care l-am crescut si ingrijit cu toata dragostea...:)

Am scris initial ca Adan a inceput sa se trezeasca noaptea si sa ceara de mincare. In contextul in care eram, si anume la virsta la care stiam ca poate incepe diversificarea (adica el e pregatit pentru asta), apoi faptul ca eram plecati de acasa, mai era si racit, am concluzionat noi ca ii e foame.

Unde mai pui si faptul ca daca il punea la sin minca de rupea. Deci clar ii e foame, laptele nu-i mai e suficient, trebuie sa-i mai dam si altceva si nu putem lasa copilul sa urle noaptea de foame.

Si uite asa de usor am pierdut noi din vedere ceea ce tot am citit si stiam ca trebuie sa se intimple. La virsta lui ar trebui sa aiba (conform Babywise) trei mese principale pe zi (la care sa manince lapte si apoi cereale) plus unul-doua snaksuri (doar lapte). Iar noi in loc sa avansam in program ne intorceam cu trei luni in urma cind minca si noaptea. Total aiurea. Noroc ca avem prieteni care ne-au deschis ochii si asa ne-am adus si noi aminte ceea ce stiam deja.

Copilul plinge. Daca te duci la el si il bagi in seama si ii mai dai si sa manice, o sa mai plinga. Normal. Si maninca. Si plinge, si vrea in brate... si tot asa. Asa ca anitidotul pentru aceasta "foame" a fost sa il lasam sa plinga. Vai, cita cruzime!!! Si surpriza, dupa 5 minute de scincete, copilul adoarme la loc. Asta in prima noapte. A doua la fel. A treia, surpriza si mai mare... nici macar nu se mai trezeste sa plinga. Doarme dus! De la 21:31 - 22:00 pina dimineata la 8. Ha, ha!

Iar ziua a continuat cu mesele in programul normal, cum am spus mai sus. Si continua si lupta cu cerealele care nu sint chiar asa de apreciate cum credeam si nici nu-i neaparat usor sa il faci sa le manince. Ne cam luptam cu el, dar asta e... viata nu-i totdeauna usoara.

Ideea de baza e ca trezitul noaptea nu cred ca e un semn pentru inceperea diversificarii. Copilul se va trezi in continuare daca vede ca are motive sa se trezeasca, iar o masa buna sau o partida de leganat in brate sint intotdeauna motive bune pentru copii.