miercuri, 21 octombrie 2009

Timpul zboara

Stiam asta, dar am aflat-o din nou luni seara.
Cind "era mic", il tineam in brate pe Adan, si statea cum il puneam, de cele mai multe ori cu capul pe umarul meu si statea "manusa". E o senzatie foarte faina sa il tii asa, pentru ca se lipeste de tine si il simti foarte aproape. Si cind doarme asa e un sentiment care greu poate fi pus in cuvinte. Sau cel putin pentru mine e greu.
Dar de cind a crescut baiatu, adica de pe la 3 luni, nu mai sta asa. Il tii in brate dar sta teapan, se intoarce, se suceste, se apleaca, se fîțîie, si nu mai sta ca un copil. Luni seara insa a adormit imediat dupa masa la Brindusa in brate si am profitat de ocazie sa il mai tin si eu. Ce senzatie! Sa il tii si sa doarma pe umarul tau, sa ii simti respiratia si micile frematari, este un sentiment de apropiere si intimitate greu de egalat. Mi-era dor de asa ceva. Parca mi-e dor de el cind era mic mic.
Si m-am gindit cit de repede trece timpul acum. Lunile 2-3 par asa de departate, pentru ca zilnic se intimpla ceva nou, evolueaza intr-un fel sau altul, progreseaza vizibil, si densitatea de evenimente este asa de mare incit traiesc un profund sentiment de frustrare ca nu pot fi acolo sa il vad cind sta prima oara singur in fund sau in genunchi, sau cind face primele miscari de-a busilea prin pat, sau cum maninca legumele de la 6 fara sa mai faca nazuri. Sint momente care se intimpla o data in viata. Le-ai ratat, la revedere!

vineri, 16 octombrie 2009

Incredibil

Am vazut azi din intimplare clipul asta la CNN. Am ramas perplex. Nu aveam sunet, iar clipul a fost dat ca un fel de "no comment", fara nici o explicatie, nimic.
Abia cind am ajuns acasa am cautat pe youtube, am gasit clipul si asa am aflat si ca nu s-a intimplat nimic cu copilul de doar 6 luni. Nu s-a intimplat nimic in sensul ca n-a murit.

Primul gind cind am vazut asta a fost ca cred ca as fi inebunit pe loc daca mi s-ar fi intimplat mie. Reactia mamei mi se pare elocventa.
Dar, cum spun si astia de la SkyNews, e un exemplu bun de ce se poate intimpla intr-o clipa de neatentie.

marți, 13 octombrie 2009

Haine, peste haine, peste haine...

Am citit acum pe un blog al unor viitori parinti despre planuri de a cumpara haine pentru copilul care ar urma sa se nasca in aprilie si m-am gindit ca poate ar fi bine sa dau un link la acest produs- bundle me- pe care noi l-am cumparat si care ne-a facut viata foarte usoara. Adan s-a nascut in martie, era destul de racoare, si ne-a fost foarte folositor din ziua cind l-am scos din spital.

Am urit, si urim in continuare sa infofolim copilul, sa punem geci peste pulovere si tot felul de haine pe el pina ajunge sa nu se mai poata misca, pentru ca pina la urma nu este decit o mina de om. Asa ca bundle me ne-a placut foarte mult pentru utilitatea lui, usurinta cu care poate fi folosit si mai ales eficienta, logistica si termica. Este ca un fel de sac de dormit, cu fermoar; jumatate sta fixa pe car-seat sau carucior si cealalta jumatate se pune peste copil si se prinde cu fermoar. Ta-tammm!!!

Da, stiu... e in America, dar daca aveti pe cineva care vine d-acolo sau vi-l poate trimite, merita luat. In Romania nu am vazut nicaieri asa ceva, dar poate exista totusi in vreun magazin.

duminică, 4 octombrie 2009

Oițe și steluțe

oite2

oite3

Am vazut mai demult oitele astea pe un site si am zis ca trebuie sa ii fac si lui Adan. Ei bine, iata ca am ajuns sa le fac.
La fel si cu stelutele fosforescente pe care trebuia sa le lipesc pe pereti de cind ne-am mutat, dar... vai, ce ocupat sint!

stelute1

Urmeaza elefanti!