miercuri, 23 februarie 2011

64

Stiam ca disparitia tatalui meu va fi mult mai grea si mai mult simtita in timp si asa se intimpla. Sint foarte dese momentele in care mi-as dori sa mai fie prin preajma. Nu neaparat pentru mine, ca doar sint om mare, dar pentru Adan si acum Jessica. La fiecare noua realizare a lui Adan, care acum sint din ce in ce mai mari si mai dese, ma gindesc ca ar fi fost super sa le afle si el. I-ar fi adus cu siguranta un zimbet pe fata, altfel, mai mereu trista. Dar, lucrurile sint cum sint si viata e cum e. Cel mai adesea cu totul altfel decit ne-am dori-o sau am gindit-o.
Azi tata ar fi implinit 64 de ani.

4 comentarii:

  1. Stiu ce zici si simti. Erika nu l-a prins pe tatal meu, dar pentru ea exista "tataie Ion" si de cate ori il aminteste mie imi vine sa plang (cu sughituri!), desi ea vorbeste cu o mare naturelete...

    RăspundețiȘtergere
  2. M-ati facut amandoi sa plang. Va imbratisez cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dora din cand in cand plange si spune: mi-e dor de tataie!, Si mie imi vine sa plang. Iar Sasha, foarte serios, ii spune ca o sa construiasca el un avion si o sa mearga in cer sa-l aduca pe tataie inapoi. Si mi-e si mai dor de Anghel. Imi aduc aminte de el, de fiecare data cand ma intorc acasa. Curtea e pustie fara el...

    RăspundețiȘtergere
  4. Si eu am un dor mare pentru tatal meu...........il vreau inapoi

    RăspundețiȘtergere