Pisica si sarcina - Fabulă

Tot felul de zvonuri, idei si reactii poti afla cind ai pisica si astepti un copil.

"Cum?!! Mai tineti pisica?"

"Va imbolnaveste copilul!"

"N-are domne' ce sa caute o pisica intr-o casa cu copii mici..."

"Ori copilul, ori pisica..." si lista ar putea continua. Iar astfel de reactii au venit si, in general, vin de la toti oamenii din jurul tau, adica de la parinti sau prieteni pina la medici in care, altfel, ai foarte mare incredere. Si asta e un motiv foarte intemeiat pentru care cel mai bun lucru pe care il poti face intr-o astfel de situatie e sa te pui pe studiat problema, sa-ti formezi o opinie proprie and stick to it. No matter what!

Prima schimbare a fost buna pentru Brindusa si rea pentru mine. De acum inainte, cel putin urmatoarele 8-9 luni doar eu voi curata nisipul (litiera) lui Pepsi (motanul nostru). O, ce veste minunata! Asta pentru ca exista riscul toxoplasmozei. Toxoplasmoza este o boala provocata de un parazit numit Toxoplasma gondii care se poate transmite la om si prin fecalele pisicilor. In sarcina este periculoasa pentru ca afecteaza fatul, putind genera malformatii destul de serioase la nivelul sistemului nervos dar si al altor organe. De asemenea, se pare ca este o cauza importanta a avorturilor spontane. 

Brindusa si-a facut primul set de analize in sarcina la 17-18 saptamini si eram intr-adevar foarte curiosi sa vedem ce iese la toxoplasma. Si IgG si IgM au iesit negativ, ceea ce insemna ca nu avea nici parazitul, dar nici imunitate (IgG), iar testul trebuia repetat la 8-12 saptamini pe durata sarcinii. Daca IgG este pozitiv inseamna ca organismul are imunitate la toxoplasma si testele nu mai trebuie repetate. Daca ambele sint pozitive, atunci exista riscul unei infectii active.

Am repetat testele la 24 de saptamini cu aceleasi rezultate. Intre timp insa au aparut alte probleme cu Pepsi. Am tot umblat amindoi lunile alea, cam din august 2008 pina in februarie 2009, pe la doctor cu el. Cind ne-am intors din concediu ii cadea parul intr-un mare hal, si am mers sa ii faca un tratament cu ceva vitamine pentru problema asta. Am rezolvat-o cu parul dar au aparut niste bubite pe piele care nu treceau cu nimic. Am zis sa-i facem niste analize de singe sa vedem ce are. Si la analize, la Facultatea de Medicina, ne-a zis ca ar avea un parazit numit haemobartonella, care se poate dovedi a fi foarte periculos. Adica Pepsi ar putea face cancer, leucemie sau alte boli d-astea foarte placute. Bineinteles ca urmatorul pas a fost sa aflam ce inseamna aceasta haemobartonella pentru om. Veterinarul a zis ca se ia dar nu se manifesta, parazitologul a zis ca nu se ia, deci clar nu se manifesta. Sincer, noi cred ca ne-am agitat mai putin in privinta asta decit toti ceilalti membrii ai familiei, care au reiterat intr-un fel sau altul, afirmatiile de mai sus:

"Sa moara pisica!!!" 

"Moarte lui Pepsi!"

"Afara cu pisica. N-are ce sa caute pisica in casa cu un bebelus!" - bineinteles, cu bune intentii fata de noi. 

Pe linga toate astea, la o analiza de singe i-a iesit glicemia foarte mare (lui Pepsi) si asta a insemnat ca a trebuit sa mai mergem de nu stiu cite ori cu el la veterinar sa ii ia singe si sa ii masoare glicemia. Lucru care nu e deloc usor. Pepsi nu e o pisicuta. E un ditamai motanul de aproape 7 kg, mai degraba, chiar mult mai degraba agresiv decit linistit, care nu sta pur si simplu sa il intepe un medic. Eu nu am putut sa il tin niciodata (pentru ca imi era foarte mila de el cind il vedeam cum se zbate, desi medicii ne spuneau ca face asa de nervi, nu ca ar suferi vreo durere fizica), asa ca a fost mereu nevoie de doi asistenti (fara inima!!!) de la Facultate pentru a-l tine pe masa. Si suferea saracu' de el... Ni se rupea inima. Asta a fost de fapt cel mai rau lucru din toata povestea asta. Ca am suferit amindoi foarte mult pentru biata pisica. Si toti ziceau probabil ca sintem dusi cu capu'. 

Pina la urma s-a dovedit ca Pepsi nu avea nici o problema cu glicemia, ci atunci a fost o reactie la stresul la care a fost supus iar bubitele de pe piele de la care a pornit totul au trecut pur si simplu. Intre timp oricum nu-si daduse absolut nimeni seama ce sint, de la ce si de ce. Nu au mai aparut si Pepsi e acum la fel de bine, merci! ca totdeauna. Ar putea chiar face reclama la Dr. Pepper. 

Deci nu a fost o sarcina fara aventuri cu pisica. Dar nici nu a avut vreo legatura sarcina cu pisica sau invers. Doar s-a nimerit sa fie amindoua in aceeasi perioada, iar noi am umblat mai mult pe la veterinari decit la ginecolog.  

Cit despre toxoplasmoza, se poate lua si din carne insuficient de bine preparata, sau prin contact cu pamint in care au ajuns fecale de pisica. De aceea gradinaritul in perioada sarcinii este nerecomndat. Noua parazitologul ne-a spus ca e mult mai probabil sa iei parazitul din carne decit de la pisica cu care stai in casa. Ar trebui ca nisipul sa nu fie schimbat timp de 3-4 saptamini pentru a deveni cu adevarat periculos, ceea ce e destul de improbabil daca esti un om normal.  

Asa ca pentru noi nici nu s-a pus problema sa renuntam la pisica pentru ca urma sa avem un copil. Il avem pe Pepsi de 4 ani si tinem mult la el. Foarte mult, si intentionam sa il avem cit o trai.

Cit despre cum e cu pisica dupa ce se naste copilul... eh, aste e o alta poveste.