Una dintre primele dificultati dupa ce am stiut ca e baiat a fost sa aflam cum il cheama. Pentru fata aveam deja nume, ne placea amindurora, era perfect. Pentru baiat nu aveam absolut nici o idee. Mie toate numele romanesti de baiat mi se pareau cel putin urite. Imi tot veneau in cap Marcelica si Georgel...
Au fost mai multi factori care au contat in alegerea numelui.
In primul rind am vrut sa aiba doua prenume. Din mai multe motive. Primul cred ca are mai mult de-a face cu cultura americana decit cu a noastra. Acela de a te folosi de toate numele copilului atunci cind vrei sa il atentionezi ca a trecut in zona interzisa. Este o interventie in trepte, intr-un fel. La prima atentionare il strigi pe primul prenume, cel folosit in mod uzual. Apoi pe amindoua. Iar cind adaugi si numele de familie stie ca treburile sint foarte foarte seriose. Bineinteles ca si tonul se agraveaza la fiecare pas. Am vazut principiul asta folosit cu mare succes la prietenii nostri, ne-a placut si l-am adoptat.
Al doilea motiv a fost ca am vrut sa mai aiba o optiune cind va creste in caz ca Adan nu ii va placea. Daca nu o sa-i placa nici Lucas, asta e...
Iar al treilea motiv a fost dat de numele nostru: Gheorghe. Orice combinatie cu Gheorghe ni se parea ca suna nicicum, asa ca am incercat sa "indulcim" trecerea spre Gheorghe.
Nici unul din noi nu a vrut un nume "cu semnificatie" asa ca trebuia sa gasim doar ceva care sa ne placa pur si simplu. Asa ca am umblat pe net, pe siteuri de nume, sa ne inspiram. Primul asupra caruia ne-am hotarit amindoi a fost Lucas. L-a propus Brindusa, ne-a placut mult si ni se parea ca face bine trecerea spre Gheorghe. Trebuia sa mai gasim ceva. Ceva Lucas Gheorghe.
La Adan am ajuns dupa ce am pus pe liste separate cam tot ce ne-a trecut prin cap cu oarece potential sa ne placa, dupa care am facut o lista cu cele care apareau la amindoi si am taiat pina au ramas doua variante. Apoi a ramas Adan Lucas Gheorghe.
Complicat nume ce-i drept. Nu stiu daca a fost macar o persoana pina acum care sa fi inteles din prima numele Adan, cu n nu cu m si cu accent pe primul A. De obicei oamenii ne intreaba cum il cheama, le raspundem, apoi urmeaza o pauza... privirea in gol... (ne imaginam ce le trece prin cap) si se termina cu un "Hmm... frumos...". Insa ne-am obisnuit. Repetam si corectam pina se intelege. Prin contrast, atunci cind oamenii inteleg un nume si le suna cunoscut, il repeta pe vocea aceea de mezzosoprana pe care vorbesc oamenii mari cu bebelusii... "Marcelica! Vai ce nume frumos ti-au dat parintii tai!"
Pina s-a nascut, noi eram deja foarte obisnuiti cu numele lui si nu la mult timp dupa aia am ajuns la o concluzie fireasca: nu i s-ar fi potrivit alt nume.
El e Adan.
Au fost mai multi factori care au contat in alegerea numelui.
In primul rind am vrut sa aiba doua prenume. Din mai multe motive. Primul cred ca are mai mult de-a face cu cultura americana decit cu a noastra. Acela de a te folosi de toate numele copilului atunci cind vrei sa il atentionezi ca a trecut in zona interzisa. Este o interventie in trepte, intr-un fel. La prima atentionare il strigi pe primul prenume, cel folosit in mod uzual. Apoi pe amindoua. Iar cind adaugi si numele de familie stie ca treburile sint foarte foarte seriose. Bineinteles ca si tonul se agraveaza la fiecare pas. Am vazut principiul asta folosit cu mare succes la prietenii nostri, ne-a placut si l-am adoptat.
Al doilea motiv a fost ca am vrut sa mai aiba o optiune cind va creste in caz ca Adan nu ii va placea. Daca nu o sa-i placa nici Lucas, asta e...
Iar al treilea motiv a fost dat de numele nostru: Gheorghe. Orice combinatie cu Gheorghe ni se parea ca suna nicicum, asa ca am incercat sa "indulcim" trecerea spre Gheorghe.
Nici unul din noi nu a vrut un nume "cu semnificatie" asa ca trebuia sa gasim doar ceva care sa ne placa pur si simplu. Asa ca am umblat pe net, pe siteuri de nume, sa ne inspiram. Primul asupra caruia ne-am hotarit amindoi a fost Lucas. L-a propus Brindusa, ne-a placut mult si ni se parea ca face bine trecerea spre Gheorghe. Trebuia sa mai gasim ceva. Ceva Lucas Gheorghe.
La Adan am ajuns dupa ce am pus pe liste separate cam tot ce ne-a trecut prin cap cu oarece potential sa ne placa, dupa care am facut o lista cu cele care apareau la amindoi si am taiat pina au ramas doua variante. Apoi a ramas Adan Lucas Gheorghe.
Complicat nume ce-i drept. Nu stiu daca a fost macar o persoana pina acum care sa fi inteles din prima numele Adan, cu n nu cu m si cu accent pe primul A. De obicei oamenii ne intreaba cum il cheama, le raspundem, apoi urmeaza o pauza... privirea in gol... (ne imaginam ce le trece prin cap) si se termina cu un "Hmm... frumos...". Insa ne-am obisnuit. Repetam si corectam pina se intelege. Prin contrast, atunci cind oamenii inteleg un nume si le suna cunoscut, il repeta pe vocea aceea de mezzosoprana pe care vorbesc oamenii mari cu bebelusii... "Marcelica! Vai ce nume frumos ti-au dat parintii tai!"
Pina s-a nascut, noi eram deja foarte obisnuiti cu numele lui si nu la mult timp dupa aia am ajuns la o concluzie fireasca: nu i s-ar fi potrivit alt nume.
El e Adan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu