Asta a fost un film care mi-a placut mult. Era despre linia atit de subtire dintre viata si moarte.
Revin la motivul initial al acestui blog si incep cu o alta linie rosie subtire. Linia dintre o viata si... nimic.
Ne doream deja de ceva timp, cred ca un an, sa avem primul copil, cind, dupa o vacanta benefica la mare in iunie 2008, intr-o seara Brindusa imi arata cu zimbetul pina la urechi aceasta linie subtire rosie.
"Ce inseamna asta? Esti sau nu esti?" "Sint!!!"
Am sarit in sus de bucurie. Topaiam in pat ca un copil mic care ajunge la bunici si poate sa faca ce vrea. Eram fericit. Eram fericiti.
Din cauza, sau gratie (inca nu m-am hotarit) unor prieteni foarte apropiati ne doream si noi copii cit mai curind. Aveam deja o puternica senzatie ca am pierdut prea mult timp din viata haladuind aiurea dupa alte idealuri.
Amindoi vream fetita asa ca eram convinsi ca va fi fetita. Nici nu am luat in calcul cele 50 de procente pe care scria mare BAIAT. Stiam de mult cum avea sa o cheme, stringeam hainute de fetita de ceva timp... doar sa vina.
Iata, am gindit in seara aia de iulie, vine si fetita noastra. Vom fi parinti. Voi fi tatic. Nu am avut timp sa imi pun intrebari sau sa ma ingrijorez in ce fel imi va schimba asta viata.
Acum eram doar fericit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu