Cind am citit stirea asta, si dupa, pe parcursul zilei de ieri cind a fost dezvoltata si pe TV, m-am umplut de revolta, in primul rind fata de acea asistenta care a uitat copilul in incubator. Insa nu doar fata de ea, ci mai degraba fata de tot sistemul medical de maternitate si neonatologie. Pentru ca cred ca acea femeie este un exponent edificator pentru acest sistem nenorocit in care ni se nasc copiii. Si sa nu zica cineva ca ce se face atita caz de un copil, ca nu se intimpla in fiecare zi, si a fost un accident. Pentru ca nu e primul caz de neglijenta grava in maternitati, si nici nu conteaza asta. Putea sa fie primul caz din istoria omenirii, ca nu are nici o importanta. Spuneti-le asta parintilor copilului. Pentru mine nu ar conta ca e prima greseala din viata a acelei asistente, si ca pina acum a fost cea mai buna asistenta din lume, ca tot as calca-o in picioare.
Probabil ca la ancheta o sa o scoata cu ceva circumstante atenuante, si o sa scape usor, pentru ca in astfel de cazuri, mi se pare ca scapi foarte usor daca doar iti desface contractul de munca. Ce o fi facut ea de a uitat de copil, ca o fi avut treaba cu alte nasteri, ca vorbea la telefon, ca se uita la televizor sa ce o fi facind, e prea putin important. Chiar nu conteaza. Pentru ca in momentul in care incerci sa sugerezi ca a avut o motivatie serioasa, inseamna ca acea motivatie serioasa era mai importanta decit viata acelui copil care era in grija ei. Poate ca unele din aceste femei nu-si dau seama ca responsabilitatea lor este enorma. Poate au impresia, traind in fiecare zi printre zeci de copii nou-nascuti, ca toti sint la fel si ajung sa ii priveasca ca un obiect al muncii, nu ca indivizi in sine, foarte pretiosi si fragili. Nu stiu daca e asa... poate gresesc. Si nici nu vreau sa sugerez ca toate asistentele sint asa... dar cred ca sistemul este total bolnav. Pentru ca este un sistem fara back-up, in care greseala cuiva nu poate fi depistata la timp pe un lant decizional sau de control, si asa copiii sint uitati in incubator, altii sint operati pentru afectiuni pe care nu le au, altii iau tratamentele colegilor de salon pentru ca se incurca fisele, si tot asa...
Si mai cred ca e bolnav pentru ca in maternitati copilul ar trebui sa stea cu mamele. Si mamele sa stie in permanenta ce se intimpla cu copiii lor. De ce sint luati de linga ele, ce probleme au si ce solutii sint pentru acelel probleme. Nu sa ajungi sa te rogi de asistente sa te lase sa iti vezi copilul, si sa te trateze ca si cum esti o proasta si habar n-ai ce trebuie sa faci cu copilul. Si ti se face un mare favor ca ti-l aduce sa il tii in brate. Si sa ajungi sa afli dimineata ca s-a intimplat ceva cu copilul tau spunindu-ti-se "Stai linistita, ca nu e mort!" "Ah, OK, daca inca nu e mort, nu e nici un motiv sa ne ingrijoram..." Probabil ca si parintii ar trebui sa stie ca drepturile lor trec dincolo de a face tot ce zice doctorul sau asistenta doar pentru ca asa zice doctorul sau asistenta. Doctorul si asistenta sint acolo ca sa slujeasca pacientii, sint acolo in serviciul nostru, nu invers. Cred ca mama respectiva trebuia sa stie ce se intimpla cu copilul ei, de ce, cit si cum trebuie sa stea la incubator, si poate atunci acea asistenta ar fi simtit o mai mare responsabilitate fata de copil, stiind ca trebuie sa dea socoteala parintilor. Poate ar fi simtit ca are in miinile ei viata pretioasa a unui copil. Poate ca ar trebui ca noi parintii, sau viitorii parinti sa incepem sa cunoastem, sa ne documentam, sa stim ce presupune nasterea, primele zile, ce e icterul si alte cele, si mai ales sa ne cunoastem drepturile si sa ni le cerem chiar si in fata asistentelor si a medicilor, pentru ca e viata noastra si a copiilor nostri in joc. Pentru ei e un caz, sau un numar intr-un incubator, dar pentru noi e viata.
Mi se pare foarte grav ce se intmpla pentru ca acel copil va ramine mutilat pe viata, si nu exista despagubire sau rezolvare pentru asta.
In tot acest context, sint din ce in ce mai convins ca spitalele noastre nu sint nicidecum cel mai bun loc unde sa nasti.
http://mamici.flu.ro/articole/Sunt_mamica/Dupa_nastere_ne_cazam_impreuna_cu_copilul_.html
RăspundețiȘtergeremerci pentru linkul asta. sper sa il citeasca multe mamici, sau viitoare mamici.
RăspundețiȘtergereWow, ce pot sa zic decat ca am fost binecuvantata cu prezenta copiilor mei in camera cu mine din momentul nasterii (ilor) pana la momentul externarii din spital. Plus ca nici nu m-am gandit vreo secunda cat de diferit este in Romania, deoarece ultima data cand am stat eu intr-o maternitate a fost in 2000, cand a nascut o prietena de-a mea (a doua cezariana, copilul era cu ea in salon, si mama nu putea nici sa se miste din pat). Asa ca eu mi-am inchipuit ca tii copilul cu tine.
RăspundețiȘtergereCe sa zic? NIMIC nu o sa se schimbe pana nu invatam noi, muritorii de rand, pacientii, ca nu tot ce spun doctorii sau altii cu autoritate medicala, e litera de lege, si ca si ei sunt oameni si NU le stiu pe toate. E DREPTUL nostru sa intrebam, sa aducem argumente sa ne sustinem punctul de vedere, si sa nu luam de-a bun orice raspuns din partea cadrelor medicale.
ai foarte mare dreptate cand spui ca sistemul este bolnav. Ce cred este ca puterea este la noi. Schimbarea se va produce atunci cand fiecare dintre noi va merge la doctor si nu va mai accepta tot ce ni se da fara explicatii. Nou-nascuti trebuie sa stea cu mama in aceiasi camera si asta vor trbui sa ceara fiecare mama in parte. Daca noi nu vom cere lucurile astea nimic nu se va schimba ....
RăspundețiȘtergere*asta va trebui sa ceara :)
RăspundețiȘtergere