Simbata aia a fost probabil una dintre cele mai lungi zile traite. La inceputul anului gindeam ca ne vom muta din garsoniera cel tirziu in februarie asa incit sa avem citeva saptamini de acomodare si aranjamente inainte de nastere. Wishful thinking... pentru ca, am reusit sa ne mutam, adica sa dormim prima oara aici abia simbata, 14 martie.
Am adus patul, masinile de spalat si multe alte lucruri, am reusit sa aranjam ceva din ele, dar prea putin pentru a ne simti "acasa".
In ziua aia Brindusa a urcat scari (stam la etajul 4, fara lift) cit pentru tot anul. Un exercitiu benefic pentru inducerea travaliului, dar totusi, "Nu astazi!" ma gindeam eu.
Pe la prinz au aparut primele contractii, dar eu am aflat de ele abia spre seara. Nu erau regulate, insa cind am decis sa ne culcam, in sfirsit, eram terminati de oboseala, si mi-am spus "Nu, nu se poate... nu sint in stare sa nasca in noaptea asta. Ar fi prea mult." Era prima noapte in noua noastra casa, si ma astepam sa ne trezim in mijocul noptii si sa fugim la spital, insa nu a fost cazul.
Nu mai tin minte ce am facut sau la ce ora ne-am trezit duminica dimineata, dar stiu ca am fost foarte fericit ca nu s-a intimplat nimic peste noapte. Dar, pe la 11-11:30 lucrurile s-au schimbat.
Incepusem inca de simbata dupa-amiaza sa tinem o lista cu contractiile, adica ora la care se intimpla si durata. Stiam ca trebuie sa fie regulate, lungi, adica peste 45 de secunde, si la intervale regulate si destul de mici (adica mai putin de 10 minute) pentru a fi contractii care conteaza si dilata. Asa ca, ne-am apucat sa notam si sa calculam.
Deci duminica, pe la 11 au inceput contractiile dureroase, si destul de regulate. Inca nu erau la intervale suficient de mici dar stiam ca "azi" se va intimpla. Destul de rapid au inceput sa fie din ce in ce mai dese si mai dureroase.
In tot timpul asta Brindusa era foarte calma, stia ce are de facut si nu parea sa o ingrijoreze nimic. Eu insa... am inceput sa realizez ca inevitabilul urmeaza sa se intimple. "The sound of the inevitable, Mr. Anderson".
E un sentiment foarte interesant, cind stii ca urmeaza sa se intimple ceva, ceva ce ai asteptat 9 luni, dar tocmai d-aia, ajungi sa te obisnuiesti cu ideea de sarcina, devine atit de parte din viata ta, incit momentul nasterii parca vine pe neasteptate. Tot timpul asta ai astepat momentul nasterii, iar cind vine esti mereu nepregatit, si parca nu iti vine sa crezi ca chiar se intimpla. Cred ca asta simt drumarii din Bucuresti in fiecare an la prima zapada. Ii ia mereu prin surprindere.
Incercam sa ma gindesc, sa realizez in ultimul moment, ce inseamna ce tocmai urmeaza sa se intmple si in ce fel va fi totul diferit, ca plecam la spital 2 si ne intoarcem 3, si ma rog... multe altele de genul asta. Lucruri care ma faceau sa fiu un pic absent din prezentul atit de real, atit de regulat al contractiilor.
Pe la doua fara ceva Brindusa a stiut ca timpul este foarte aproape. A mers la baie si a eliminat tot ce era de dat afara... un lucru atit de coplesitor cind realizezi ca natura are mersul ei logic si plin de sens, daca o lasi sa si-l faca. Citise in cartea din care s-a pregatit, Natural ChildBirth - The Bradley Way, ca putin inainte de nastere ai nevoie sa mergi la WC si elimini tot din tine, si nu mai e nevoie de clisma cind ajungi la spital. La momentul asta contractiile erau deja destul de dureroase. Vedeam asta pe fata ei. A fost prima oara cind a zis ca vrea sa stea intinsa...
In timpul asta, eu eram exact ca in liceu, inainte de ore, cind incerci sa citesti tot ce n-ai cititi acasa, stiind ca urmeaza sa fii ascultat. Cauti, intrebi, incerci sa citesti cite doua rinduri odata... Cautam cu disperare, in cartea pe care trebuia sa o fi citit si eu, cam cit timp mai ai pina la nastere dupa ce "te-ai golit" si alte indicii care sa imi spuna exact cit timp mai e. Simteam ca lucrurile scapa de sub control, un control pe care de altfel nu l-am avut eu niciodata, si ca sint total nepregatit. Brindusa se amuza de mine, in timp ce durerea o chinuia deja la mai putin de 10 minute.
Ei, si la ora 14:11 s-a rupt apa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu